Bunissima

Eu nu înțeleg de ce toată lumea râde de Geoană pentru că a avut curajul orbesc să spună că împotriva lui s-au folosit forțe oculte, dar toată lumea ia în serios ideea că un om invizibil din cer, care, prin forțele oculte ale lui, guvernează cumva destinele, gândurile și curajul de a înfrunta viața așa cum e ea.

Dar Haiti, oamenii aia ce au făcut? A, așa cum a zis un mare idiot la teve aici, e din cauză că au făcut pact cu diavolul.

La sfârșitul acestei săptămâni cetățenii Houstonului și-au votat noul primar. Houstonul a devenit astfel primul oraș major din State care are un primar cu orientări homosexuale declarate public.

If this doesn’t work for you, go to youtube .

După ce m-am trezit și m-am spălat pe față, ca să pot vedea mai bine, am avut plăcuta supriză de a descoperi fulgi de zăpadă căzând peste acoperișul clădirii din față și peste copacii încă verzi.

Amintiri din trecut au apărut precum luminile de la geamurile unui tren în noapte ce trece clănțănind cu repezeală pe lângă tine.

Amintiri plăcute, din România copilăriei mele, cu umbrele focului din soba de teracotă jucând voios pe pereți, și bunica mea care își făcea zgomotos cafeaua în camera de mijloc, la ivirea zorilor…

Au apărut amintiri mai puțin plăcute, din zilele lungi de generală când aveam mereu picioarele ude pentru că la vremea aceea încă nu se fabrica încălțăminte bună. Cât de lung îmi părea drumul de la școală până acasă, chinuită fiind de foamea de la sfârsitul orelor și de picioarele ude. Și idiotul ăla, unu’ Luță, care mi-a dat cu un bulgare mare de zăpadă în cap și după aia a râs, ca și cum eu începusem să plâng spre amuzamentul lui. Cred ca nici în ziua de azi nu are prietenă, pentru că era bou, de rasă.

Am revăzut chiar și ziua în care aveam vreo patru-cinci ani iar sora mea vreo doi-trei, când ea a cazut în fund, cu costumul ei de fâș albastru cu blăniță albă sintetică, și se uita răcnind înciudată la mine printre lacrimi, din poteca făcută cu lopata în zăpada cât mine de înaltă. Și cât de satisfăcută eram eu la necazul ei.

Revenind însă în lumea asta pragmatică și făra empatie, azi A NINS ÎN HOUSTON.

Și nu e zi orice zi ziua în care ninge aici! O zi în care ninge aici, e un eveniment, e un motiv pentru oameni să panicheze și să facă nesfârșite comentarii pe twitter, să se mire încontinuu că NINGE ca și cum Pământul ar fi fost invadat de alieni, cu tot felul de scenarii apocaliptice despre cum nu o să mai ajungă ei acasă, cum o să înghețe toate highwayurile lor numeroase ca firele de păr de pe spatele unei maimuțe, cum lumea o să se oprească și cum o să fie mai rău decât un COD ROȘU. Ba pentru unii e motiv sa plece de la job la juma’ de zi, să fie acasă în caz că stratul de zăpadă se face mai mare de 1cm, iar pentru alții chiar să nu se mai ducă la mucă deloc, că, ce pana mea, ninge!

Eu una am învățat la școală temperatura la care îngheață apa în Celsius, și aici în Farenheit, și, compilând știința asta cu datele de pe accuweather.com care spunea că erau 6 grade C la amiază (zăpada era deja lapoviță, dar lapovița e aici pentru avansați) iar că în următoarele două săptămâni temperaturile vor fi practic în medie 10 grade, am concluzionat că fericirea de a vedea zăpada de un metru pentru o mică perioadă, măcar de Crăciun așa, îmi este practic refuzată de zeul vremii. Ca un deget imens gesticulând în ceruri: NU-NU!

Oamenii de aici nu au auzit de accuweather.com. Dar, problema lor nu e faptul că nu știu să dea un search pe google ci că nu știu temperatura la care îngeață apa.

Să-ți spun cam cum stă treaba de Halloween pe aici…

Deci, de Halloween aici copii se îmbracă în tot felul de costume și bat la ușile de prin cartier sau din zona în care locuiesc. Ei fie se adună în grupuri de mai mulți copii cu părinții lor, fie se duc singuri cu părinții, câte un copil ici colo plus părintele aferent. Uneori părinții sunt îndeajuns de într-o ureche, știi, încât să se puna la mintea copiilor și să poarte și ei niște costume ieftine cumpărate de la Wal Mart. Cred.

La trickortreating se dau versiuni în miniatură a pachetelor de bomboane emenems, Starburst, miniciocolățele in gen Twix, Mars, Miiiilky Milky Way, caramele, și multe multe altele de care românu’ nu are habar pentru că aici e prea mult din orice, care se pot cumpăra de obicei toate amestecate într-o pungă de un kilogram….

Stai așa…

De obicei o familie cumpără mai mult de o pungă… O cunoștință de-a mea mai avea trei pungi pline după trick-or-treat, pentru că Halloweenul e și o ocazie bună să bagi zahar în tine fără să te simți vinovat de a fi irosit atâta bunătate de zahar la pătrățele adică …

Cică inițial se dădeau și mere, dar cineva a avut bri-lianta idee să bage groaza in lume, răspândind zvonul că vezi doamne s-au găsit lame de ras în merele glazurate și dăruite la trickortreat. Deși nu s-au găsit niciodată dovezi clare sau, mă rog, nu au fost puternice îndeajuns, oamenii au crezut și lumea dă acum decât dulciuri că alea sunt mai sigure … nu o să bage ei lame de ras în ciocolată! Și de parcă toata aiureala asta nu ar fi fost îndeajuns, unii iși mai și decoreaza casele cu tot felul de stafii din plastic, crede-mă sunt foarte neverosimile stafiile alea, cu păianjeni, pânze de paianjeni si multe alte chițibușuri.

Cum religia nu îmi scapă nici de data asta și - vezi - că vine Crăciunul, trebuie să aduc vorba și acum. Ca și cu celelalte sarbatori de peste an, biserica a încercat la un moment dat să prostească pleava încă o dată, încercând să asocieze Halloweenul cu o sărbătoare religioasă pe care tocmai o inventase, dar căreia nu i se găsise… “corespondentul păgân,” da, corespondentul peste care sa fie colată. De data asta, clar, nu le-a ieșit prea bine.

Ce-am făcut eu de Halloween? Ce-am făcut…

Pai… copii încep aici să bată la ușa cam pe la apusul soarelui, și după căderea nopții trick-or-treating se termină. Cu puțină vreme înainte de apus, fără un scop anume, eu am plecat la magazin. Acolo mi-am amintit că nu aveam nici o bomboană în casă și am petrecut vreo câteva ore printre rafturile nesfârșite de produse menite să provoace diabet dintr-o privire. Rezistența mea eroică în fața kilogramelor de glazură, ciocolată, vanilie cu ciocolată, alune cu ciocolată, caramel, biscuiți, napolitane, cookies, bomboane, jeleuri, prajiturele, pișcoturi, madeline, cupcakes, se micșora pe măsura ce avansam printre rafturile opulente si vesele, promițătoare de viitoare delicii fine. A fost singura data când mi-a părut rău ca nu mai sunt copil.

Cât despre copii adevărați, ei bine noaptea se lăsase deje de ceva vreme, așa că nu am mai luat nimic pentru ei. După ce am înfruntat curajoasă dulcile tentații, mai ales cele care aveau Heath în ele, nu am cumpărat decât niște brownies organice. Dar e okay, am cerut de la cunoștința aia de care ți-am zis ca mai avea trei pungi.. ăăăm am luat de la ea o pungă de bomboane a doua zi după Halloween. Măcar să mă pun și eu în spiritul sărbătorii.

Hehe, și tot în spirit sunt și azi…

Deși am încercat sa fac și un dovleac. Ăsta e, cam rea imaginea dar asta e.

Dumnezeu nu există.

E un festival care are loc în fiecare an și durează două luni. Adică încă mai aveți timp să aplicați pentru viză și să veniți să vizitați, bineînțeles, dacă doriți. Dar cum nu mă preocupă modul în care vă petreceți vacanțele (deși sincer, nu e mare lucru de văzut, la o adică, fac eu rapid un rezumat!) o să merg mai departe în încercarea mea de a îmi aminti cam care e treaba cu festivalu’ asta. Dar mai bine las imaginile pe care le-am imortalizat să vorbească de la sine, sunt foarte elocvente. Imaginile sunt imortalizate cu prețioasa mea camera foto. A, apropo, am făcut totuși o mica descriere la fiecare fotografie, ca să aveți o idee cât de cât despre ce reprezintă.

Unu’ care vindea murături la copii.

O adunătură de oameni.

Decorul general.

Au apărut și unii din Războiul Stelelor în schemă.

Regele cu alaiul său la picnic.

Una care se maimuțărea pe acolo.

Una care nu se maimuțărea.

Una care mustăcea, știm noi de ce.

Un grup (după cum vedeți, fata de mai sus face parte din grupul acesta) de dansatoare indoano-balcano-braziliene (au zis ceva și de România la un moment dat, pe bune) care cică dansau țigănește, așa ziceau ei, dar de fapt erau dansuri orientale din alea din buric, după cum reiese și din îmbrăcămintea lor.

Cam așa a fost. Dacă mai vreți detalii, mă duc înapoi la festival, la cerere. Ma gasiți la numelemeu coadă de maimuță houstonrenaisancefestival punct com

Conform “cotidianului” Cancan, copilul a fost salvat de dumnezeu. Mai exact aici. În caz că își vor călca pe sufletul lor dumnezeiesc și vor schimba textul (lucru de care ma îndoiesc profund pentru că în general oamenii sunt prea orgolioși și se iau prea în serios), citez: “Insa pentru neglijenta mamei, Dumnezeu nu a vrut sa il pedepseasca pe micut, astfel ca bebelusul a scapat nevatamat.”

Eu i-am întrebat dacă sunt cumva cotidian creștin sub acoperire, dar nu au vrut să îmi răspundă sau n-au mai vrut să plătească programatorul pentru formularul de comentarii, că și așa e prea mare eforul pentru angajați să modereze comentariile, și mai ales să accepte critici. Astfel au mai mult timp să discute știrile in stilul “pe uliță”. Așa că formularul pentru comentarii e doar de formă ;

Și vreau sa multumesc pe această cale cotidianului 9am, care a reușit nemaipomenita performanță de a copia întocmai lălăiala de cancan. Adică deja aveam eu o părere slabă despre ei, dar de data asta chiar arată cât de puțin le pasă de orice. Da’ de reclame le pasă.