Bunissima

Isn’t he cute?

In societatea actuala, vizualul este deja consacrat ca un element principal in orice. Vorba cea veche, “Ce-i frumos si lui dumnezeu ii place,” a pornit cu siguranta tocmai de la ideea ca nimeni nu poate sa respinga ceva frumos, sa nu aprecieze, sa nu recunoasca valoarea, sau sa nu manifesteze vreo afinitate mai profunda, intru suflet sau trup. Aceasta idee a fost apoi ridicata la rangul de cvasi-axioma prin puterea dumezeiasca, cu care a fost inzestrata.

Frumusetea este peste tot. Sunt atragatoare orasele frumoase, interioarele frumoase, videoclipurile, spoturile publicitare, posterele, afisele. Frumusetea este insa, de cele mai multe ori, reprezentata de femei. Si nu ma refer literalmente la faptul ca femeile sunt frumoase, pentru ca nu asta ma intereseaza chiar acum, ci la vizualul care apeleaza la acest tip de frumusete pentru a vinde. Pentru ca, in fond, societatea se hraneste din evolutie, vanzand sau/si cumparand.

Lucrurile sunt in esenta destul de simple. Eu nu fac parte din nici o miscare feminista, nu consider ca femeile sunt superioare si nici ca barbatii (in majoritatea lor) ar putea trai fara ele. Nu e o problema de interdependenta cat este una ontologica, o stare de fapt, in care trebuie sa traim in armonie. Dar, uneori lucrurile intra in obscuritate cand vine vorba despre abuzul de imagine si de sexualitate. Sa fie oare adevarat ca sexul vinde?

Desi industria pornografica se adreseaza, dincolo de simtul vizual, si altor simturi, ea incepe de la femei, care si ele pornesc de la “look.” Ca si in industria pornografica, imaginea femeii (se) vinde peste tot. In show biz, in advertising, in filme. Simona sensual si Fata de la pagina 5 asigura o mare popularitate “Libertatii.” Intr-una din reclamele Kinder Bueno nu e nici pomeneala de copii, dar mie mi se pare ca totusi Kinder inseamna kinder. Cu toti copiii subintelesi sau nu, domnisoara este destul de matura pentru a fi poate educatoarea lor.

In cele din urma, cu toata sofisticarea milenara a speciei, ceea ce ne vorbeste cel mai bine este ceea ce se adreseaza instinctelor, sentimentelor, partii “irationale” din noi, daca pot sa ii zic asa.

Este intotdeuna iluzia care vinde, insa diferenta dintre iluzie si dorinta este atat de greu de sesizat, incat acestea doua se intrepatrund, ramanad doar hotararea de a “cumpara” sau nu ceea ce vezi. Iluzia este aceea ca odata cu produsul vei deveni si tu mai cool(a) sau mai aratoasa sau mai interesanta. Dorinta, y comprise.

Iar pentru barbati, e la fel de simplu. Tot o iluzie, chiar daca se vede, e o iluzie, pentru ca fata de la pagina 5 nu o sa vina sa iti faca tie curat in lenjerie sexy si nici nu o sa iti spele masina cea noua, luata de la salonul auto (- sintagma care deja merita sa fie trecuta in dictionar la genul feminin). Numai daca nu e cumva prietena ta. Sau doar dorinta. Sau, ma rog, vointa.

Tocmai de aceea femeile, ca sex, vand, si toata lumea cumpara.

In mijlocul noptii ma trezesc ca nu pot sa dorm. Stiam ca o sa imi fac rau singura daca beau cafea in timpul zilei dar mi-am zis ca nu ma face cafeaua pe mine, o dovedesc eu pe ea. Dupa ce am facut miscare foindu-ma pe toate partile in pat, dupa ce ideile deveneu obsesii, capul a inceput sa ma doara, si el, obsesiv, pentru a imi face cunoscuta prezenta insomniei care statea la capatul patului in timp ce radea had de mine cu superioritate.

Nu imi mai aduc aminte totul. Am adormit la un moment dat, pentru a fi trezita la ora 8 de zgomotul unei bormasine cu valente de pickhammer, sapand in peretii vecini precum freza dentara care iti scormoneste mai mult creierii decat dintii.

Am incercat sa dorm. Cu putin succes, care a durat, si el, si mai putin, reusisem. Ma trezesc din nou, in sunetele incantatoare ale unei certi matinale, luata in doze tari, pe stomacul gol. Si de mine si de altii implicati mai direct.

In concluzie, ma trezesc, ca oricum trebuia sa ma duc la dentist pentru a-mi slefui un dinte pe care mi-l facuse prea mare. Freza din nou, amenintatoare se profila. Dar pentru a scapa de zgomotul obsedant am zis ca e timpul potrivit pentru a-i deranja si eu pe altii, cu niste muzica. Si nici nu trece jumatate de melodie ca mi se opreste laptopu’ cu de la sine putere. Am recurs la solutia ultima si ce a mai putin dezirabila. The magic box, tembelizorul, televizorul, sau cum i s-o mai spune.

Dupa cateva melodii apar niste gagici aratoase, care zic ceva mai in romana mai in engleza, si care spun ca le cheama… “Wasabi.” Ok, am zis, asta e chiar tare. Sa vedem cat de “tari” sunt si ele. Melodia lor e un fel de combinatie dintr-un slagar mai vechi si o incercare de hip-hop sau ceva, nu mi-am dat seama exact. Nu mai stiu cine canta slagarul acela, stiu doar ca era ceva de genul “siii m-am intragostit de tine, de tine, de tine,” dar era bun, la vremea lui. Fetele astea nu numai ca profaneaza slagarul ala prin simplul fapt ca il folosesc, ci il batjocoresc pur si simplu. Preluarea e inferioara, desi te-ai astepta ca de obicei sa imbunatateasca, cel putin auditiv (adica sa nu iti zgarie urechile), daca nu calitativ. Pe langa asta, niste versuri ieftine, bazate pe verbul “a prinde”, aprinde, desprinde, cuprinde, etc., nu le mai stiu, iar tema videoclipului e una clasica, decazuta prin saturatia utilizarii. Barbatul care le insala, intamplator, pe toate delicioasele membre ale formatiei. Delicioase, adica apetisante, mai ceva decat wasabi, care e destul de picant. Pentru ca se ele se vad din plin. Talentul nu prea se vede.

De fapt numele lor reprezinta muzica lor. Nu in sensul de picant, ci doar greu de inghitit. Mai ales daca ai avut o noapte proasta, si un inceput de zi la fel de promitator.
O sa beau numai Pepsi de acum incolo, nu mai vreau cafea, ma agita prea tare. Bietele fete…

A mythical tree

The old house of the witch

The new house of the witch, still in construction

“Don’t worry pal, we got you”

The mythical hole.

Daca nu stii cine esti, tot felul de teste si quiz-uri o sa te ajute sa afli. Daca nu stii sa alegi dintre optiunile care iti spun cine esti, poti sa inovezi si sa te regasesti fortat. Am pus si eu un quiz la cale si uite ce mi-a iesit.

Cand completezi de un test de personalitate ce faci?

a) Il completezi pe nerasuflate si cu fidelitate, ca nu cumva sa gresesti.

b) Il faci mai mult in joaca mai mult ca sa vezi daca este adevarat ce spun ei.

c) Nu faci tu astfel de teste.

Iata si raspunsurile:

a- clar, pentru tine nu mai exista nici un leac. Astepti sa afli cine esti de peste tot. Si, pentru ca nu stii exact cine esti, accepti ceea ce ti se spune, incercand sa identifici momentele exacte in care ai fost asa cum ti se spune ca ar trebui sa fii.

b- nu ai mari probleme, chiar daca nu te cunosti indeajuns, nu ai nevoie nici sa iti spuna un test pentru ca stii tu ce faci.

c- ei, asa da, esti persoana care nu are nevoie de un asemenea test. Mai ales daca esti femeie si nu speri la a fi vreo eroina moderna!

Imi pare rau ca tocmai aceasta publicatie face astfel de teste de “personalitate” cel mai des, deoarece pagina de start are culoarea mea favorita. Dar pe alta parte cred ca daca nu le-ar spune cititoarelor cine sunt, nu ar mai veni inapoi… asa ca pot sa ma uit la culoarea aia si in alta parte.

“Primul lucru pe care ti-l amintesti e gustul dragostei,” se spune in prima reclama la Tnuva. Stiu, stiu, e cam tarziu sa scriu despre asta acum, dar pur si simplu treaba asta m-a ros de luni intregi, si pentru ca am preferat sa nu mai sufar atata, m-am decis sa dau glas gustului amar…

Reclama in cauza incepe de la origini si restul reclamelor te aduc pana in prezent… un prezent sau altul, nu conteaza. Imporanta e originea, de care ni se aminteste la toti, si mai ales faptul ca originea e strans legata de laptele matern. Pe care eu una, nu imi doresc sa il beau dupa atatia ani. Nu stiu cati bani au fost bagati in campania Tnuva, nu ma intereseaza, dar a face reclama la produse lactate folosindu-te chiar de imaginea mamei cu tot cu lapte, nu este intocmai imbietor. Stiu, stiu, nu se pomeneste nicaieri de laptele matern in reclama, nu se vede, etc. Yabut, si de data asta exista un “yabut,” si acela e ca toata ideea reclamei musteste de lapte proaspat. De mama, ca ala e unul dintre primele gusturi ale dragostei de care stim.

P.S.

Am incercat produsele Tnuva, si trebuie sa recunosc ca sunt destul de bune. Dar nu Prima reclama a fost cea care m-a determinat sa le incerc. La a doua eram inca putin sceptica. Dar cea cu copilasul-ingeras a fost super-cute.

We are all some sort of parasites. It’s just that some are beautier than others.

Incapacitatea de comunicare e strans legata de starile conflictuale. De aceea exista opozitii care nu pot fi aduse la un numitor comun. Daca intr-o zi omenirea se va autodistruge, se va intampla pentru ca fiecare e mai bun decat celalat. Pacatele biblice, golite de orice notiune religioasa, raman in pozitia centrala a moralei. Caci exista razboaie pe fond religios, dar nu si pe fond moral.

In cele din urma, in cautarea adevarului trebuie sa ucizi si capra vecinului. Si studiile demonstreaza ca asa este!

Unii scorpioni sunt mai norocosi decat altii.