Arta de a fi degeaba
In mijlocul noptii ma trezesc ca nu pot sa dorm. Stiam ca o sa imi fac rau singura daca beau cafea in timpul zilei dar mi-am zis ca nu ma face cafeaua pe mine, o dovedesc eu pe ea. Dupa ce am facut miscare foindu-ma pe toate partile in pat, dupa ce ideile deveneu obsesii, capul a inceput sa ma doara, si el, obsesiv, pentru a imi face cunoscuta prezenta insomniei care statea la capatul patului in timp ce radea had de mine cu superioritate.
Nu imi mai aduc aminte totul. Am adormit la un moment dat, pentru a fi trezita la ora 8 de zgomotul unei bormasine cu valente de pickhammer, sapand in peretii vecini precum freza dentara care iti scormoneste mai mult creierii decat dintii.
Am incercat sa dorm. Cu putin succes, care a durat, si el, si mai putin, reusisem. Ma trezesc din nou, in sunetele incantatoare ale unei certi matinale, luata in doze tari, pe stomacul gol. Si de mine si de altii implicati mai direct.
In concluzie, ma trezesc, ca oricum trebuia sa ma duc la dentist pentru a-mi slefui un dinte pe care mi-l facuse prea mare. Freza din nou, amenintatoare se profila. Dar pentru a scapa de zgomotul obsedant am zis ca e timpul potrivit pentru a-i deranja si eu pe altii, cu niste muzica. Si nici nu trece jumatate de melodie ca mi se opreste laptopu’ cu de la sine putere. Am recurs la solutia ultima si ce a mai putin dezirabila. The magic box, tembelizorul, televizorul, sau cum i s-o mai spune.
Dupa cateva melodii apar niste gagici aratoase, care zic ceva mai in romana mai in engleza, si care spun ca le cheama… “Wasabi.” Ok, am zis, asta e chiar tare. Sa vedem cat de “tari” sunt si ele. Melodia lor e un fel de combinatie dintr-un slagar mai vechi si o incercare de hip-hop sau ceva, nu mi-am dat seama exact. Nu mai stiu cine canta slagarul acela, stiu doar ca era ceva de genul “siii m-am intragostit de tine, de tine, de tine,” dar era bun, la vremea lui. Fetele astea nu numai ca profaneaza slagarul ala prin simplul fapt ca il folosesc, ci il batjocoresc pur si simplu. Preluarea e inferioara, desi te-ai astepta ca de obicei sa imbunatateasca, cel putin auditiv (adica sa nu iti zgarie urechile), daca nu calitativ. Pe langa asta, niste versuri ieftine, bazate pe verbul “a prinde”, aprinde, desprinde, cuprinde, etc., nu le mai stiu, iar tema videoclipului e una clasica, decazuta prin saturatia utilizarii. Barbatul care le insala, intamplator, pe toate delicioasele membre ale formatiei. Delicioase, adica apetisante, mai ceva decat wasabi, care e destul de picant. Pentru ca se ele se vad din plin. Talentul nu prea se vede.
De fapt numele lor reprezinta muzica lor. Nu in sensul de picant, ci doar greu de inghitit. Mai ales daca ai avut o noapte proasta, si un inceput de zi la fel de promitator.
O sa beau numai Pepsi de acum incolo, nu mai vreau cafea, ma agita prea tare. Bietele fete…