Dec 13
Flori de gheata pe geam
De ce de fiecare data cand ninge inima imi palpita cu o bucurie copilareasca? E ceva ce aproape nu pot sa controlez, pentru ca in secunda urmatoare stiu ca nu mai sunt copil, ca nu ma mai dau cu sania si ca nu mai am nici o bucurie in a sta uda pe afara toata ziua, de dragul de a ne juca toata gasca de la bloc cu zapada in toate modurile posibile. De cate ori nu ne duceam acasa plangand sau razand, ochind de fiecare data usa pe care aveam sa iesim dupa ce ne vom fi schimbat pe fuga…
Este si acum ceva magic in zapada si atunci cand ninge parca totul e mai placut si mai proaspat. Nu pot sa concep Craciunul fara frig sau zapada, precum cei din emisfera cealalta, si totodata stiu ca m-as fi adaptat fara sa imi pun vreo intrebare daca as fi trait acolo. Insa aici se intampla sa ninga in iarna cu Craciunul. Si atunci cand ninge, parca intri intr-o oaza seculara de liniste, cu arbori albi si inghetati, nisip cu reflexii de ploaie de stele, si cu ape adanci de cer rece-ntunecat.
Nessun commento
Lascia un commento