Bunissima

Punand ieri un semn de egalitate intre omul de pe Marte si rromii sau poate si romanii care ajung peste tot, numai bani sa iasa, indeplineam mai mult un act sa zic asa ludic, o gluma jucausa care mi-a trecut spontan prin minte, aproape amuzandu-ma pe mine insami.
Cu tristete descopar ca, asemeni unei previziuni (ce ironic!), am scris ieri cu multumirea amuzata despre ceva ce astazi ajung sa citesc intr-o transpunere sumbra si serioasa a faptelor, mai mult sau mai putin aceleasi cu cele la care ma refeream eu, intr-o publicatie englezeasca (pe scurt, se vorbeste despre demascarea unei intregi retele de mafioti care aduc copii din Romania pentru a cersi in Anglia, despre furt si depre faptul ca banii “munciti” acolo se transforma in kitsch-uri sub forma de case in Romania).
Din pacate nu mai e nici un om pe Marte si nici o gluma, au ramas doar Romanii in Anglia. Nu stiu daca ne meritam sau nu soarta, renumele, sau mai ales, daca ne meritam locul in Uniune. Incep sa devin sceptica.
Atunci cand am iesit prima oara din Romania ca cetatean european aveam mandria ca fac si eu parte din aceasta uniune si ca noi romanii nu mai suntem vazuti ca niste intrusi sau ca niste adaosuri nedorite la o clasa rasata precum cea europeana. Nu este vorba de oamenii care isi traiesc viata linistit si fara fraude, care au un job normal si sunt in stare sa urle in gura mare ca ei sunt cinstiti si ca sa se faca diferenta intre ei si ceilalti, din cealalta clasa, injositoare si care se auto-vexeaza dar careia, neavand anumite principii morale-spre ciuda noastra- nu ii pasa catusi de putin. E vorba tocmai despre ei, despre ceilalti. Ce putem noi face cu ei? Nici macar nu stiu cati dintre romanii care fura sunt romani romani sau tigani romani. Presa si oamenii din afara nu fac o distinctie si cred ca ar cam trebui sa nu facem nici noi. Tiganii sunt ai nostri. Noi ni i-am facut asa. Insa nimic nu le da dreptul sa se foloseasca de copii. Chiar si la noi in tara vezi copii cersind pe strazi, cantand un cantecel sau rostind “Tatal nostru” printr-o respiratie greoaie si hamesita, cu multe pauze obosite pentru a impresiona mai mult. Pentru copii trebuie facut ceva. Adultii deprinsi deja cu gustul lozelii, al facutului de nimic, si al autoservirii cu banii altora, nu mai au nici o sansa. Pentru ca nu vor.
Am incercat sa scriu un comentariu, sa zic si eu ceva ca roman in fata tuturor strainilor care ne judeca si mi-am dat seama ca nu am ce spune. Nu ramane decat tristetea de a te sti neputincios in fata antipatiei intense a atator oameni.
Nu stiu ce cautam noi ca popor in Uniunea Europeana dar toti care se duc la furat si la inselat sigur stiu ce cauta. Ei iau “beneficiile” si noi platim pretul. E rusinos.