Bunissima

A cloudy spring day. It was not cold nor warm. There were joyful times when life was simpler. Nonetheless, love is all the same.

I miss BraÅŸov and I love everything that it represents for me.

Aveam o vecină foarte nebunatică înainte. De fapt nici măcar nu era prea nebunatica dar nu am alt cuvânt pentru ea, care să sune îndeajuns de bine. Vecina asta a mea avea tot felul de prietene, unele mai frumoase, altele mai mult sau mai puţin inteligente. Nu că eu străluceam, dar măcar ma prefăceam. Una dintre ele era Ramona. Nu mai ştiu dacă pe Ramona o cunoscusem în vizită la vecina sau în discotecă, era şi asta unul dintre locurile lor preferate.

Cu Ramona nu schimbasem niciodată prea multe vorbe, mi se părea o tipă liniştită, care nu avea prea multe de spus, dar nu era genul de tipă retrasă, pur şi simplu avea o atitudine anume, un fel de ştiu-ce-fac, sunt cool, vorbesc cu tine dacă am eu chef.

ÃŽn orăşelul acela mic, oamenii se deosebesc după anumite repere, după anumite standarde. Tinerii se deosebesc după studii. Unii învaţă multe manele, cum arata “colegii” de la discotecă ÅŸi cum să se îmbrace ca ÅŸi cum ar fi rapperi bad-asses din U.S.ÅŸi cum să îşi asorteze lanÅ£urile false de aur ăăăă… fals. AlÅ£ii învaţă la facultatea privată din oraÅŸ iar alÅ£ii învaÅ£a în alte oraÅŸe mai mari si mai frumoase.

Fata asta, Ramona, le facuse pe toate, deÅŸi nu avea decât 21 de ani anu’ trecut. Mă rog, aproape pe toate. La un moment dat era super îndrăgostită de un “ÅŸmecher” care făcea măgarii pe net. Când s-a terminat cu tipul asta de ÅŸmecherie, băiatul s-a dus în Italia la furat… pardon, la lucrat. Când i-au pus aÅŸtia interdicÅ£ie pe Italia, se însurase deja cu tipa în cauza, aÅŸa că era liber ca pasărea cerului sa zboare înapoi în Italia.

După o vreme vecina mi-a spus că au divorţat. Şi că se căsătoriseră de fapt pentru nume. Mda, pentru că el avea interdicţie în Italia. Siiigur ca da. Părea o poveste de iubire aşa de frumoasă, care la douăzeci de ani culmina deja cu o căsătorie. Nici o problemă, nu mai e nevoie de maturitate sau de bani mulţi, căsatoria e zooop3r kul (pupici, inimioare şi sclipici la greu) la orice vârstă! Păcat de frumuseţe de rochie şi banii pentru organizarea nunţii.

Oricum, mă întâlnesc cu Ramona după o vreme. Eram la un rave party, nu ÅŸtiu ce căuta ea acolo, ca nu erau manele. De fapt ÅŸtiu, lucra, dar chiar nu ÅŸtiu de ce nu lucra la discotecă. Acolo aveau manele la kilogram, fără număr. Haha! (Ok, aici trebuie sa ma opresc, sa îmi trag vreo două palme “lasă-le naiba de manele, că fiecare om cu aia mă-sii, mai abÅ£ine-te fată”). Åži m-am gândit că ar fi drăgut să schimbăm vreo doua cuvinte.

Mi-a spus că nu se mai ducea la facultate. Mersese până atunci la o facultate privata, Spiru sau aşa ceva. Am întrebat-o cu vădită părere de rău - deşi nici nu ar fi trebuit să îmi pese - de ce şi dacă e sigură? Mi-a zis ca nu are rost să se ducă, e pierdere de timp şi profesorii sunt nişte incompetenţi care-i fac pe studenţi să îsi piarda timpul şi că o să îşi cumpere diploma pur si simplu, fără să se mai ducă la cursuri.

Eu sunt de modă veche. Nu m-aÅŸ angaja în domeniul în care am terminat (ÅŸtiu, las-o aÅŸa, e doar o forma de a spune) fară a mă asigura că îmi amintesc cel puÅ£in ce am studiat - glumesc - fară a revedea tot ce ar trebui să ÅŸtiu, ba chiar mai mult dacă aÅŸ avea timp. Altfel, de ce sa vrei o diplomă cumpărată în felul ăsta… Doar ca să îţi găseÅŸti un job ca manager la McDonalds?

Cred că unora le place sa umble cu cioara vopsită după ei, atât timp cât îi face să arate bine în faţa altora. Eu una prefer cioara mea naturelle. (Asta da replică!)

Stam si ne injuram pe forumuri si ne balacarim pe discutiile din ziarele online ca la usa cortului. Suntem o natie de smecheri needucati, de manelisti poleiti cu aur si de persoane cool, care se imbraca aiurea, umbla cu aipodul la urechi si se uita sa vada daca ceilalti ii vad. Mai avem si fite, si artisti, si oameni mari care stiu multe lucruri.

Suntem toti insa atat de destepti incat stim intotdeuna cand altii nu au dreptate.

In primul rand, Romania e tara cu cele mai multe genii literare. Toata lumea stie cum se scrie corect si unii nu ezita a ii corecta nu numai pe autorii diverselor articole, ci chiar pe cei care comenteaza la acestea.

Apoi ii avem mereu pe cei care se indoiesc de veridicitatea/utilitatea lucrurilor. Examplele sunt numeroase, singurul la care ma pot gandi acum e un articol in care se vorbeste despre un control care trebuie sa asigure populatia ca va avea compartimente bine separate, cu intrari diferite etc (cam asa ceva) pentru fumatori si nefumatori. Si se gaseste intotdeuna cate un destept care urle ca de ce fac astia asa ceva, cand ar putea face altceva. Pai bine domne, daca asta se intampla cine esti tu sa te opui? Dumnezeu? Asta nu s-ar opune nici daca se omoara astia in Gaza, Darfur sau ca mor oameni nevinovati de foame. La ce sa te opui tu? Daca esti suparat pe guvern, pune mana si du-te acolo fa-te deputat ia-ti masina pe banii statului si multe case; fa greva daca iti e mai usor… sau tine-ti gura. Asta da idee!

Si apoi avem categoriile desteptului bun si a aluia prost (in sensul pe care “prost” il avea inainte de a deveni prost). Ala bun e al care zice: “Da recunosc, ai alta opinie, dar o respect” Nu stiu exact ce zice al rau, dar parca iese mereu asa:” @#@$#%$ 45345″. Uneori, din fericire, o doza de sarcasm si de superioritate este servita cu o gratie si o dezinvoltura aparte atunci cand unul destept gaseste pe altul mai prost, care nu intelege lucrurile la fel de bine. Si atunci, ce bucurie, ce sentimente paternale maternale si originare. Cata educatie.

Romanii contesta tot ce fac altii, mai putin ceea ce fac ei insisi. Cred ca lumea asta o sa moara de vanitate.

Nu am nici un sfarsit pentru toata lamentarea asta. Cred ca e un fel de xeroxare a anumitor chestii care ma deranjeaza, intr-o atitudine belicoasa pentru ca simt ca nu pot face nimic. Daca inainte citeam forumurile si vedeam si eu ce pareri pot sa aiba oamenii, acum ma crucesc pur si simplu cat de perpendicular si la vale o iau unii fata de subiecte, fata de ceilalti si de realitate. Nici nu mai citesc acum aberatiile astea. Cred ca publicatii precum 9am.ro nu au alta alegere decat sa lase toata lumea pestrita sa se desfasoare (si atunci ce teatru, ei si cititorii laolalta), ori pur si simplu nu le pasa (si atunci ce teatru, ei si cititorii laolalta).

Cred ca teatrul o sa traiasca din vanitatea celor multi.

Vanitas vanitatum et omnia vanitas.

Stiu ca e cam pompos, dar asta e, abtineti-va de la comentarii de astea. Eventual o greseala doua de ortografie… ceva?