Bunissima

Dumnezeu nu există.

E un festival care are loc în fiecare an È™i durează două luni. Adică încă mai aveÈ›i timp să aplicaÈ›i pentru viză È™i să veniÈ›i să vizitaÈ›i, bineînÈ›eles, dacă doriÈ›i. Dar cum nu mă preocupă modul în care vă petreceÈ›i vacanÈ›ele (deÈ™i sincer, nu e mare lucru de văzut, la o adică, fac eu rapid un rezumat!) o să merg mai departe în încercarea mea de a îmi aminti cam care e treaba cu festivalu’ asta. Dar mai bine las imaginile pe care le-am imortalizat să vorbească de la sine, sunt foarte elocvente. Imaginile sunt imortalizate cu preÈ›ioasa mea camera foto. A, apropo, am făcut totuÈ™i o mica descriere la fiecare fotografie, ca să aveÈ›i o idee cât de cât despre ce reprezintă.

Unu’ care vindea murături la copii.

O adunătură de oameni.

Decorul general.

Au apărut și unii din Războiul Stelelor în schemă.

Regele cu alaiul său la picnic.

Una care se maimuțărea pe acolo.

Una care nu se maimuțărea.

Una care mustăcea, știm noi de ce.

Un grup (după cum vedeți, fata de mai sus face parte din grupul acesta) de dansatoare indoano-balcano-braziliene (au zis ceva și de România la un moment dat, pe bune) care cică dansau țigănește, așa ziceau ei, dar de fapt erau dansuri orientale din alea din buric, după cum reiese și din îmbrăcămintea lor.

Cam așa a fost. Dacă mai vreți detalii, mă duc înapoi la festival, la cerere. Ma gasiți la numelemeu coadă de maimuță houstonrenaisancefestival punct com

Conform “cotidianului” Cancan, copilul a fost salvat de dumnezeu. Mai exact aici. ÃŽn caz că își vor călca pe sufletul lor dumnezeiesc È™i vor schimba textul (lucru de care ma îndoiesc profund pentru că în general oamenii sunt prea orgolioÈ™i È™i se iau prea în serios), citez: “Insa pentru neglijenta mamei, Dumnezeu nu a vrut sa il pedepseasca pe micut, astfel ca bebelusul a scapat nevatamat.”

Eu i-am întrebat dacă sunt cumva cotidian creÈ™tin sub acoperire, dar nu au vrut să îmi răspundă sau n-au mai vrut să plătească programatorul pentru formularul de comentarii, că È™i aÈ™a e prea mare eforul pentru angajaÈ›i să modereze comentariile, È™i mai ales să accepte critici. Astfel au mai mult timp să discute È™tirile in stilul “pe uliță”. AÈ™a că formularul pentru comentarii e doar de formă ;

Și vreau sa multumesc pe această cale cotidianului 9am, care a reuÈ™it nemaipomenita performanță de a copia întocmai lălăiala de cancan. Adică deja aveam eu o părere slabă despre ei, dar de data asta chiar arată cât de puÈ›in le pasă de orice. Da’ de reclame le pasă.

Deci m-am trezit azi de dimineață, adică depinde de fusul orar, dar aici era dimineață, din câte È™tiu eu. Și era cât pe aici să ma duc la magazin să cumpăr ceva pentru ce plănuisem să gătesc. Doar că mi-am amintit că… aici nu există aÈ™a ceva.

Ä‚È™tia nu au magazine, nu au “chioÈ™cul” de la colÈ›, magazinul din bloc, de la parter, nu au măi, nu au. Și cum încă nu am carnet de conducere… È™i nici maÈ™ină, dacă e la o adică, nu mă pot duce nici la supermarket. Și aÈ™ putea să È™i merg pâna la supermarket dacă e o urgență în gen “nu mai am mere sau vreau să fac tocăniță de cartofi” … mmmmmm tocăniță… a, da, dar pentru că aici e încă vară, căldură mare, pentru că mă scot din minÈ›i metrii cubi de maÈ™ini care umplu tot oraÈ™ul, cimentul fierbinte care reflectă lumina soarelui de zici că eÈ™ti pe Venus nu pe Terra, în fine, ideea că aproape nimeni nu merge pe jos aici, toate astea m-au lecuit deja de mersul la supermarket. Poate mai la iarnă când aici o să fie de fapt primăvară pentru că aici iarna cică e o glumă.

Deci, eu vreau magazin. Vreau să mă duc să iau doar o bucată de pâine și un kilogram de cartofi, aia. Despre aia vreau să vorbesc, despre magazinul care nu este. Atât.

After the Fryday’s concert with the Decemberists, Saturday’s Arctic Monkeys were sadly missed because we got there later, and this one concert was actually on time. We had been busy gorging on sourdough pretzels, beer and German wursts at a different venue.The fortunate but infortunate event was a pale copy of the real Oktoberfest organized by St. Arnold’s, but at least I got the first ever stein for free… after paying some 50 $ for the ticket. I am saying this because it is not easy to get things for free. I had previously gotten a free Budweiser hat from a very good looking girl, but I am not big on red hats or bud for that matter. At least I can use the stein. I like to look at it mostly, and the colors are lovely.

I also got hooked with this incredibly handsome guy, was crazy, believe me!

But I digress. What I meantersay was that the concert season is not over, and tooo-night it is Thievery Corporation!

Yes, here they make a festival out of everything, you’d think. And yes, there really is an annual hot sauce festival. There were people selling their sauces, even though there was place for more, meaning there were not as many sellers as expected for a hot sauce festival.

People were walking around tasting sauces, buying sauce bottles and jars or the inevitable crap associated with events like this: hats, bowls, nice silk dresses, neckalces, stuff, or sitting at tables and eating mexican food, crawfish sausages, chocolate cheese cake, drinking beer, on the green grass, between the llittle shops, listening to a live zydeco band. Like good little fellow citizen.

We tasted some of the sauces. I was also kind of hungry so I kept tasting and tasting, encouraged by my companion who is an incurable hotness adept. I had to do an emergency stop after I was tricked into eating what must have been the hottest sauce I ever had in my entire life. It kept burning after a while, long after I felt like I was going to puke and my eyes were going to pop out of the eye socket. I do not remember at what point I had a brownie, but it was sure worth. Much better than hot sauce.

We still ended up with numerous bottles of hot sauce, the purpose of which eludes me, but it’s nice to have them and make colorful photos of them (also got a bowl of queso, but that one was not in the photo).

And, since I do not care for the hot sauce, I wish I had bought more brownies.