Bunissima

Deci m-am trezit azi de dimineață, adică depinde de fusul orar, dar aici era dimineață, din câte È™tiu eu. Și era cât pe aici să ma duc la magazin să cumpăr ceva pentru ce plănuisem să gătesc. Doar că mi-am amintit că… aici nu există aÈ™a ceva.

Ä‚È™tia nu au magazine, nu au “chioÈ™cul” de la colÈ›, magazinul din bloc, de la parter, nu au măi, nu au. Și cum încă nu am carnet de conducere… È™i nici maÈ™ină, dacă e la o adică, nu mă pot duce nici la supermarket. Și aÈ™ putea să È™i merg pâna la supermarket dacă e o urgență în gen “nu mai am mere sau vreau să fac tocăniță de cartofi” … mmmmmm tocăniță… a, da, dar pentru că aici e încă vară, căldură mare, pentru că mă scot din minÈ›i metrii cubi de maÈ™ini care umplu tot oraÈ™ul, cimentul fierbinte care reflectă lumina soarelui de zici că eÈ™ti pe Venus nu pe Terra, în fine, ideea că aproape nimeni nu merge pe jos aici, toate astea m-au lecuit deja de mersul la supermarket. Poate mai la iarnă când aici o să fie de fapt primăvară pentru că aici iarna cică e o glumă.

Deci, eu vreau magazin. Vreau să mă duc să iau doar o bucată de pâine și un kilogram de cartofi, aia. Despre aia vreau să vorbesc, despre magazinul care nu este. Atât.