Bunissima

Dumnezeu nu există.

E un festival care are loc în fiecare an È™i durează două luni. Adică încă mai aveÈ›i timp să aplicaÈ›i pentru viză È™i să veniÈ›i să vizitaÈ›i, bineînÈ›eles, dacă doriÈ›i. Dar cum nu mă preocupă modul în care vă petreceÈ›i vacanÈ›ele (deÈ™i sincer, nu e mare lucru de văzut, la o adică, fac eu rapid un rezumat!) o să merg mai departe în încercarea mea de a îmi aminti cam care e treaba cu festivalu’ asta. Dar mai bine las imaginile pe care le-am imortalizat să vorbească de la sine, sunt foarte elocvente. Imaginile sunt imortalizate cu preÈ›ioasa mea camera foto. A, apropo, am făcut totuÈ™i o mica descriere la fiecare fotografie, ca să aveÈ›i o idee cât de cât despre ce reprezintă.

Unu’ care vindea murături la copii.

O adunătură de oameni.

Decorul general.

Au apărut și unii din Războiul Stelelor în schemă.

Regele cu alaiul său la picnic.

Una care se maimuțărea pe acolo.

Una care nu se maimuțărea.

Una care mustăcea, știm noi de ce.

Un grup (după cum vedeți, fata de mai sus face parte din grupul acesta) de dansatoare indoano-balcano-braziliene (au zis ceva și de România la un moment dat, pe bune) care cică dansau țigănește, așa ziceau ei, dar de fapt erau dansuri orientale din alea din buric, după cum reiese și din îmbrăcămintea lor.

Cam așa a fost. Dacă mai vreți detalii, mă duc înapoi la festival, la cerere. Ma gasiți la numelemeu coadă de maimuță houstonrenaisancefestival punct com