Bunissima

E un festival care are loc în fiecare an È™i durează două luni. Adică încă mai aveÈ›i timp să aplicaÈ›i pentru viză È™i să veniÈ›i să vizitaÈ›i, bineînÈ›eles, dacă doriÈ›i. Dar cum nu mă preocupă modul în care vă petreceÈ›i vacanÈ›ele (deÈ™i sincer, nu e mare lucru de văzut, la o adică, fac eu rapid un rezumat!) o să merg mai departe în încercarea mea de a îmi aminti cam care e treaba cu festivalu’ asta. Dar mai bine las imaginile pe care le-am imortalizat să vorbească de la sine, sunt foarte elocvente. Imaginile sunt imortalizate cu preÈ›ioasa mea camera foto. A, apropo, am făcut totuÈ™i o mica descriere la fiecare fotografie, ca să aveÈ›i o idee cât de cât despre ce reprezintă.

Unu’ care vindea murături la copii.

O adunătură de oameni.

Decorul general.

Au apărut și unii din Războiul Stelelor în schemă.

Regele cu alaiul său la picnic.

Una care se maimuțărea pe acolo.

Una care nu se maimuțărea.

Una care mustăcea, știm noi de ce.

Un grup (după cum vedeți, fata de mai sus face parte din grupul acesta) de dansatoare indoano-balcano-braziliene (au zis ceva și de România la un moment dat, pe bune) care cică dansau țigănește, așa ziceau ei, dar de fapt erau dansuri orientale din alea din buric, după cum reiese și din îmbrăcămintea lor.

Cam așa a fost. Dacă mai vreți detalii, mă duc înapoi la festival, la cerere. Ma gasiți la numelemeu coadă de maimuță houstonrenaisancefestival punct com

‘Se numeste rugaciunea domneasca pentru ca ne-a fost data de hristos si ne rugam impreuna cu el cu insasi cuvintele sale:

‘”Tatal nostru care esti in ceruri” - este chemarea lui dumnezeu ca cel ce (aici trebuia “care”, ca el este, s-ar zice, o persoana, imateriala ce-i drept, dar indubitabil cineva) ne-a creat. Iar cuvantul “in ceruri” cheama inaltarea gandului spre ale lui dumnezeu si departarea de cele lumesti.’ Si cu totii o facem fantastic de bine. Adica ne inaltam la ceruri, deci, ne departam de cele lumesti si cam asa ceva. Cel mai des cand avem nevoie de ceva

‘”Sfinteasca-se numele tau” - recunoastem sfintenia lui dumnezeu si cerem sa coboare intre noi, peste noi, in noi. Ne luam angajamentul ca-l vom sfintii in comportament, ganduri, cuvintele noastre.’ Sigur ca ne luam angajamentul, sigur, daca dai ceva la schimb.

‘Trebuie sa inlocuim injuraturile: “mancate-ar raiul”, “luate-ar domnul”, “fire-al tatalui.”‘ Sa inlocuim injuraturile cu ce? A inlocui, adica, ceva cu ceva. Nu poti sa inlocuiesti ceva fara sa spui ce. E ca si cum ai compara ceva fara sa spui cu ce. Oricum, e mai plapitant sa te ia dracu’ decat sa te ia domnu’. In plus, stiti cu totii ce se intampla cand te ia domnu’ fie ca vrei sau nu. E cam ireversibil.

“Vie imparatia ta” - ii cerem sa reverse pacea, bucuria existenta in ceruri peste noi si sa ne invrednicim de a cunoaste in veci.’ A cunoaste ce? Religia nu stie ce e ala un C.D.? C.I.? Ce ce?!

“Faca-se voia ta, precum…” - ii cerem puterea de a savarsi binele, asemeni ingerilor sai, care se supun fara sa carteasca, implinind poruncile fara mahnire si cu toata recunostina fata de Dumenzeu. Fara mahnire, fara carcoteala, ei, foaie verde de trifoi, ai dat-o ca lupu-n oi! Romanu’ e altfel. Noi le-am inventat pe mahnire, pe carteala, pe nerecunostinta…

“Painea noastra, cea de toate zilele” - grija pentru trup dar si pentru cele necesare aproapelui nostru, castigata prin munca. Nu doar pentru trup sa ne ingrijim, ci ii cerem “Painea noastra cea spre fiinta” - painea spirituala si sufleteasca ce se dobandeste prin cunoasterea cuvintelor din evanghelie si impartasirea cu trupul si sufletul.’
Varianta 1 de comentariu: … ăă, cred ca ai incurcat filmu’ “painea spre fiinta” e din filmu’ care se cheama “alta rugaciune” sau “alte cuvinte sacre inventate de om.”

Varianta 2 de comentariu: mi se pare ca fraza asta, care este, nu prea are mare sens, adica, totu’ e cam ca dansa intr-insa.

Varianta 3 de comentariu: mai lasa trupul la o parte ca p-ala trebuie sa-l expunem pa hi5. Chiar daca avem 11-12 anisori. (nu imi cereti exemple, ca nu vi le dau, e suficient de jenant sa vezi fete de 11 ani in pozitii de hustler si machiate si (ne-)imbracate ca la televizor)

Concluzii
1. Daca tot te hotarasti, ca profesor de religie sa facii comentarii religioase, studiu sau analiza pe “text” religios, macar fa una mai inteligenta. Astea sunt niste boraturi pe care copii nu ar trebui niciodata sa trebuiasca sa le invete pentru un amarat de 10 care oricum nu conteaza nici in viata, nici in viata familiala, personala, sufleteasca sau/si spirituala, whatever.

2. Daca religia e obligatorie si daca unii copii sunt de alte religii, atunci ce, ii convertiti? Ah, nu ce alte religii?!! Eretici, si nu alta!

3. Daca a sti religie e atat de important, de ce nu se preda macar asa, ca povesti sau intr-o forma adecvata ce scrie in biblie? Sa se povesteasca ce scrie in vechiul si noul testament. Inainte erau desene animate cu personaje care cumva ajungeau “inapoi” si treceau prin toate momentele reprezentative din biblie. Macar erau instructive, invatai ceva. Acum s-au dus si nu mai avem decat Totally Spies, Naruto si alte chestii pentru generatia pop-cheapHipHop-hi5-messenger. Sa stie si copii astia ce inseamna biblia de fapt, sa stie ce invataminte se trag din biblie, care este “istoria” care sta la baza neamului abrahamic. Ce e aia re-li-gi-e!

4. Si ca tot veni vorba de religiile abrahamice, de ce sa nu se predea o istorie a religiilor acestora? De ce sa nu fie lasati ei, copii, sa aiba puterea de decizie. “Hai mama la biserica, ca e pastele. -Nu mama, eu nu vin, ca m-am facut evreu.”

Ah, nu, mii de scuze cuvioase, imi pare rau ca am pomenit tocmai de stramosii crestinilor, adica evreii, care sunt ca niste rude sarace care te jeneaza de fiecare data cand sunt prezente sau cand se aduce aminte de ele. Alungi ideea dintr-un gest al mainii ca si cum ai alunga o musca.

A si, am uitat, ce ar face bietii preoti daca nu ar mai preda si ei pe ici pe colo in caz ca enoriasii nu si-au onorat darile intru cele sfinte si eventual nu le-a ramas destula mancare si vin de pe la pomeni, paste, una-alta, donatii pentru o noua biserica?

DISCLAIMER: aceasta este o lectie de religie adevarata, predata in clasa a sasea. Comentariile imi apartin si imi pare rau daca lezeaza pe cineva, dar n-am ce face. Mi se pare de prost gust sa predai asa ceva unor copii de clasa a sasea intr-un limbaj de mult apus, cand ei au nevoie sa faca diferenta intre sexualitatea care le este bagata pe gat cu forta si a isi trai varsta adecvat, intre a fi hip si cool daca au un telefon ultima generatie si a fi modesti si concentrati asupra unor hobby-uri productive cum ar fi cititul, sportul, intre binele care inseamna bun simt si raul care inseamna aroganta. Si in cele din urma, dar foarte important, intre a invata ca spiritualitate nu inseamna religiozitate ci un anumit mod de a trai, a trai in sine.

Anticelulitic remodelant retractant cu efect de anti-recidiva o luna. Ajuta si la dureri de cap?

Pentru ca, desi nu mai stiu in ce retea sunt, telefonul meu imi spune ca e timpul sa o dau pe abba zabba, abba zabba, abba zabba.

Si imi vine sa cant “masina de spalat traieste mai mult cu calgon!”
Hakushika, m-am ametit.

As I mentioned before, my grandma is making tuica at home. The plums are handpicked after being vigorously shaken down form the tree with a big stick. After that she lets them ferment for… a while. She then puts them all in the copper and makes a big fire underneath it, in the open air. It takes some hours for all the fermented plums to boil and to produce the steam that goes from the copper through a pipe in cold water, wich then condenses the steam to finally make it come out in a bucket as tuica.

I am not a tuica person. The first time in my life I got drunk happened to be with the family’s traditional drink, and believe me, it was not too pleasant. Especially when you are throwing up under your mom and dad’s drunk-but-not-puking flabbergasted looks. After this incident I didn’t drink tuica for a few years, even smelling it made me sick.

My mom had to do something too. Last summer she made visinata, which is made with some sour cherries fermented in sugar and then drowned in tuica. For an extra flavor and quality, she had added some raspberries. As it was too late for me to go buy anything and I couldn’t trick anyone into doing it for me, I had nothing else to do and no beer. I remembered about the visinata and I asked my mom if she still had it. She said she did but “you shouldn’t be drinking, it’s bad for you, you get used to drinking…” you know, mom stuff. I eventually convinced her that I will make a good assessment oh the quality of her visinata, and being curious about how good of a job she had done, she gave me some.
I could proudly say it’s the best visinata I’ve ever had. It just feels like there is no tuica in it, wich is good. I am still not crazy about it. What you have there is more like an alcohol flavored sour cherry juice. Which… gets you pretty drunk.
Last night I wanted some. Since she keeps it supervised so I can’t attack it, to make sure she won’t refuse me again fearing a shortage of visinata, I told her “you know my sleeping problem, it’s just a hard time I’m going through and I need some to have a good sleep.” That worked of course, what kind of degenerated mother wants to see her child being sleepless?
Unfortunately my sleep wasn’t so good. I kept thinking of what a wonderful sleep I would have had if my mom wasn’t so stingy.