Bunissima

Deci m-am trezit azi de dimineață, adică depinde de fusul orar, dar aici era dimineață, din câte È™tiu eu. Și era cât pe aici să ma duc la magazin să cumpăr ceva pentru ce plănuisem să gătesc. Doar că mi-am amintit că… aici nu există aÈ™a ceva.

Ä‚È™tia nu au magazine, nu au “chioÈ™cul” de la colÈ›, magazinul din bloc, de la parter, nu au măi, nu au. Și cum încă nu am carnet de conducere… È™i nici maÈ™ină, dacă e la o adică, nu mă pot duce nici la supermarket. Și aÈ™ putea să È™i merg pâna la supermarket dacă e o urgență în gen “nu mai am mere sau vreau să fac tocăniță de cartofi” … mmmmmm tocăniță… a, da, dar pentru că aici e încă vară, căldură mare, pentru că mă scot din minÈ›i metrii cubi de maÈ™ini care umplu tot oraÈ™ul, cimentul fierbinte care reflectă lumina soarelui de zici că eÈ™ti pe Venus nu pe Terra, în fine, ideea că aproape nimeni nu merge pe jos aici, toate astea m-au lecuit deja de mersul la supermarket. Poate mai la iarnă când aici o să fie de fapt primăvară pentru că aici iarna cică e o glumă.

Deci, eu vreau magazin. Vreau să mă duc să iau doar o bucată de pâine și un kilogram de cartofi, aia. Despre aia vreau să vorbesc, despre magazinul care nu este. Atât.

After the Fryday’s concert with the Decemberists, Saturday’s Arctic Monkeys were sadly missed because we got there later, and this one concert was actually on time. We had been busy gorging on sourdough pretzels, beer and German wursts at a different venue.The fortunate but infortunate event was a pale copy of the real Oktoberfest organized by St. Arnold’s, but at least I got the first ever stein for free… after paying some 50 $ for the ticket. I am saying this because it is not easy to get things for free. I had previously gotten a free Budweiser hat from a very good looking girl, but I am not big on red hats or bud for that matter. At least I can use the stein. I like to look at it mostly, and the colors are lovely.

I also got hooked with this incredibly handsome guy, was crazy, believe me!

But I digress. What I meantersay was that the concert season is not over, and tooo-night it is Thievery Corporation!

Yes, here they make a festival out of everything, you’d think. And yes, there really is an annual hot sauce festival. There were people selling their sauces, even though there was place for more, meaning there were not as many sellers as expected for a hot sauce festival.

People were walking around tasting sauces, buying sauce bottles and jars or the inevitable crap associated with events like this: hats, bowls, nice silk dresses, neckalces, stuff, or sitting at tables and eating mexican food, crawfish sausages, chocolate cheese cake, drinking beer, on the green grass, between the llittle shops, listening to a live zydeco band. Like good little fellow citizen.

We tasted some of the sauces. I was also kind of hungry so I kept tasting and tasting, encouraged by my companion who is an incurable hotness adept. I had to do an emergency stop after I was tricked into eating what must have been the hottest sauce I ever had in my entire life. It kept burning after a while, long after I felt like I was going to puke and my eyes were going to pop out of the eye socket. I do not remember at what point I had a brownie, but it was sure worth. Much better than hot sauce.

We still ended up with numerous bottles of hot sauce, the purpose of which eludes me, but it’s nice to have them and make colorful photos of them (also got a bowl of queso, but that one was not in the photo).

And, since I do not care for the hot sauce, I wish I had bought more brownies.

Am visat azi noapte un terrier albastru care vorbea. Eu eram nespus de fericită. Era o minune de câine, empatic, inteligent, cu spirit de lider. Cu o usoară și scurtă ezitare, reacție foarte omenească, m-a recunoscut cu bucurie după multă vreme, în același apartament în care a apărut și data trecută, tot în vis. Nu mai știu dacă atunci vorbea, poate o fi evoluat. Mi-ar plăcea sa am câinele albastru care vorbește, dar nu știu cum să îl iau cu mine. De aia sunt tare tristă.

Să bei ceai verde ieri și să ai energie și azi.

LATER EDIT 1: Ar fi trebuit să încep așa: care este asemănarea dintre o crăciuniță și un elf? Nici una.
Care este deosebirea dintre o crăciuniță È™i un elf? CraciuniÈ›ele nu există, sunt doar niÈ™te încercări nereuÈ™ite. Elfii există, la fel ca È™i moÈ™ crăciun, gerila, zâna măseluță… gawd… this is like sooo cool!

Mi-am făcut un ceai de dormit, și am luat ceva să mă calmeze (am băut iar prea mult ceai verde, în speranța ca o sa contrabalanseze cu toxinele din chipsuri prin acțiunea miiiiracu-loasă a fitochemicalelor. Aș fi mâncat altceva dar nu aveam ce, totul necesita ceva efort. In schimb totul bine. Încă îl aștept pe moș ene.) A, dar nu asta era povestea! Si acum avem exhibit #a. (În primul rând știu că poza nu e bună și nici craciunita nu e de lăudat că nu se vede prea bine, și ca nici costumul nu e cine știe ce, se poate si mai bine, dar folosiți-vă si voi imaginația, știu că nu e greu.) Acum, spuneți voi, dragi cititori, vi se pare sexy fata aia în costum de craciuniță? Adică ar vrea un barbat hetero s-o facă femeia lui? Eu una nu aș vrea. Adică ce e sexy la moș craciun de se poate transmite la o femeie, din punct de vedere al fizicului, pshicului sau intelectului? Cu ce e asociat moș crăciun în societate? Sigur nu cu femei sexy, poate bărbați sexy, dar nu femei.

Cu alte cuvinte, eu, că totul se învârteÈ™te în jurul meu, nu m-aÈ™ îmbrăca în crăciuniță. (TotuÈ™i dacă ar insista Angelina Jolie, (head tilt) hmmm…)

Însă trebuie sa recunoaștem cu toții, IMHO, un elf e foarte sexy, precum rezultă din exhibit #b. Adică eu m-aș îmbrăca în elf, mai ales că s-ar potrivi perfect cu modul în care se îmbracă elful meu din World of Warcraft. (Elves rock.) Param pam pam.

LATER EDIT 2: Nu știu ce era în ceaiul ăla de l-am băut aseara, ce ierburi, pesticide, ierbicide sau genicide (=ucidere de geniii=me), ce am vrus să zic, e că aș purta costumul de crăciuniță daca mi-ar cere Angelina, dar pentru Brad. Oricum, dat fiind faptul ca sunt femeie măritată, nu o sa îl port deci niciodata.

LATER LATER EDIT: outrageous!

REALLY LATER EDIT: elves rock!

OVERTIME REALLY LATER EDIT: ăăăă… nu mai contează.

ÃŽn urmă cu aproximativ trei ani, pe când locuiam la BraÈ™ov, încă mai foloseam metoda “trimisul pe autocar” a diverse obiecte, pachete, plicuri È™i cam tot ce era necesar. La un moment dat tatăl meu, deÈ™i nu tâmplar de meserie, a dat formă unor scânduri pentru o masă care urma să fie asamblată de viitorul proprietar. Cum avea să se dovedească mai târziu, răbdare, un ciocan, multe cuie È™i mult zgomot au făcut treaba. A È›inut un an È™i ceva fară să se rupă, rezistând la greutate È™i zgâlțâindu-se la orice atingere. ÃŽn final am dezasamblat-o È™i am auncat-o.

Proaspăt fabricată, masa a ajuns cumva în București, la sora mea. Pentru că ea nu avea nevoie de ea, s-a hotarât de comun acord că masa îmi va reveni, și că mi-o va trimite pe autocar. Zis și făcut. O trimite și îmi spune că șoferul vrea o sută cincizeci de mii trei sute de mii (adica 15 30 ron, dar la vremea respectivă se folosea sistemul vechi), pe care urma să i-i dau eu la destinație, pentru că ea nu îi dăduse binemeritatul bacșiș. Și că i s-a părut că șoferul era țigan. Cerea prea mult. Nu căra el masa în spate de la București, ci stătea doar stingheră in spatele autocarului.

Când a sosit Șoferul, mi-a zis ca nu poate să lase din preÈ›, pentru că el chiar avea un bon tăiat de firmă pentru suma aia, pe care mi-l poate arăta chiar pentru a îmi dovedi, după ce îl face… Că e prin urmare imposibil să îmi dea masa fără banii ăia. Am stat, cred, mai bine de o jumate de ora încercând să-l conving că ăsta e un fel de jaf la scală mică, un fel de È™antaj, si că nu poate să sechestreze un bun ce nu-i aparÈ›ine. Mai ales că eu îi oferisem cincizeci de mii, o sumă foarte rezonabilă la vremea aceea. I-am zis că nu am telefon să o sun pe sora mea, ca să imi confirme suma, el insistând să o sun, È™i că sora mea îmi spusese doar ora la care ajunge masa, nu È™i suma. El nu È™i nu. Voia banii toÈ›i, aÈ™a cum erau pe bon. Ba putea să lase la minim o sută zece, dar nu mai puÈ›in. Am încercat să fac apel la un sentiment uman de înÈ›elegere acolo, de compătimire sau de milă, ceva, ba chiar am dat-o È™i pe partea religioasă, spre ruÈ™inea mea, pentru că… uf, nu sunt religioasă. Nu am reuÈ™it să o duc la capăt cu el. Mi-a zis să ma prezint cu toÈ›i banii a doua zi la cutare oră, că dacă nu aruncă masa pe nu È™tiu unde, pe autostradă, doar să nu mi-o dea, aÈ™a cum mi-a spus franc.

Șoferul era țigan, într-adevăr. Lăcomia lui m-a frustrat enorm în seara aceea. L-am urât pentru că s-a comportat fără pic de bun simț, aceeași stare de spirit și valoare morală pe care țiganii o exploatează în general la ceilalți. Și pentru că am simțit că era determinat să profite pur și simplu de situație, fără alte considerente, simplu si curat, fără mustrări de conștiință. Însă nu am renunțat. Știind care era compania la care era angajat, am căutat, am sunat, am navigat pe internet, până am aflat cine era șeful, cu care am și vorbit a doua zi și i-am prezentat situația. Nu știa prea multe despre șofer așa ca mi-a zis să revin cu un telefon. În scurt timp am ajuns din nou la autogară, cu aceiași cincizeci de mii și cu mobilul în buzunar. Îmi zice Șoferul:
-Ai toți banii?
-Nu, dar cred că ar trebui să iei cei cincizeci de mii.
-De ce aÈ™ face asta?
-Pentru că, zic eu scoțând telefonul din geacă, dacă vrei, putem să vorbim cu șeful tău să vedem ce are și el de zis.
Furios, se duce la mașină și scoate un sac de rafie plin de lemnărie. Pe fața lui am văzut că de obicei nu e el cel înfrânt. Nu e niciodată prea târziu. Întinde mâna și îi dau cincizeci de mii.

Corpus Christi street

Corpus Christi port

South Padre Island beach

South Padre Island water tower

South Padre Island street to the ocean

Starting with last week Romanian Gipsies living in N Ireland have been the victims of racist attacks. Police said the atacks were not organized by paramilitary forces. The hard right British neo-Nazi organisation Combat 18 is suspected of orchestrating the attacks.

Further more, a good number of politicians and offcials condemn the attacks, including Prime Minister Gordon Brown and Belfast Lord Mayor Naomi Long. According to a BBC article “Northern Ireland First Minister Peter Robinson described the attacks as “deplorable”. The DUP leader added that Romanians had assisted the economy and deserved to have the respect of the local community. Deputy First Minister Martin McGuinness said the attacks were a “totally shameful episode.”" The article also states that the Gipsies are being rehoused.

Romanians hate Gipsies. There are very few exceptions but most of Romanians see Gipsies as parias, as someone they do not want to have to deal with. Avoiding at best, if not hating is the policy there. Social integration offered to the gipsies is very poor if inexistent in Romania. Jurnalul National even started a campaign to change their names from Rroma to Gipsies because Rroma sounds too much like Romania (that is unbelievably demeaning for a national journal, no matter what their excuses were). Apparently everyone else in Europe makes the distinction between Romanian Gipsies and Romanians, except for, well, Romanians.

Despite the N Ireland racist attacks addresed to the Gipsies, this is not caused by the hatred for Gipsies per se, but for other races in general. In addition to that, attacks to other races or religious groups have happend in the recent past in N Ireland. Right now efforts are made for these 100 something people to be housed. People care for the fact that they are scared, that they had to leave their houses because they were being attacked at night, frightened and humiliated, and need a place to stay. They even give them credit for assisting the economy! They treat them as real human beings.

This is where we always failed as a people when it comes to Gipsies. And we are the ones who hated them for that. It’s like you cut one’s hand and hated him for that.

LATER EDIT: BLA BLA BLA

Here it is: gay is normal.

Oh, oh! and another one (you’re gonna love this one): gay penguin adoption.